Iluziile pierdute ale Timișoarei, episodul I: cum scoatem ochii la fraieri cu capitala

Am văzut zilele trecute că prin media noastră locală a fost reînviat subiectul investiției Mercedes, cea pierdută cu brio de autoritățile din Timiș și Timișoara. Deși subiectul în sine este important, ceea ce se ascunde în spatele său este și mai important și in același timp îngrijorător. Mă refer la faptul că, de mulți ani, bărboșii care ne conduc (cu precădere ăla care se face că administrează Timișoara) încearcă să inducă în mentalul nostru colectiv ideea că Timișoara este cu totul și cu totul specială și că jegurile alea de mitici din București nu fac nimic altceva toată ziua decât să se gândească la noi și noi moduri de a ne pune bețe în roate. Mai mult, noi ăștia care dăm căruțe de bani la buget, primim înapoi prea puțin și din cauza asta dezvoltarea orașului are de suferit. Noi nu ne căciulim la autoritățile din București și dacă cineva vrea ceva cu noi să facă bine să vină și să se ploconească fie la cabinetu’ lu’ dom’ primar fie la vătaful județului. ”Ne pișăm pe capitala voastră” este unul din sloganele favorite ale galeriei echipei de fotbal locale. Toate nerealizările Timișoarei sunt rezultatul exclusiv al șicanelor Bucureștiului.
Culmea e că atitudinea asta cretină și patriotismul local distorsionat, prost înțeles, prind în continuare la mulți dintre noi. Fără să mă bazez pe date sociologice, sunt convins că o mare parte a timișorenilor este încă prizonieră a acestei mentalități. Ca să fiu bine înțeles, iubesc Timișoara și o respect pentru ceea ce a însemnat ea în 1989. Este orașul în care m-am născut. Este și va fi mereu marea mea iubire.  Tocmai de asta mă scoate din sărite că niște ipocriți bagă în față imaginea urbei pentru a-și justifica impotența administrativă. Și mă întristează că sunt încă mulți între noi care înghit această gălușcă.
Da, e parțial adevărat că, la București, unde se împart banii și influența, nimeni cu se udă la chiloți la auzul numelui de Timișoara. Ba chiar sunt unii care au reacții adverse intense. Întreținute în bună măsură de atitudinea tâmpită a autorităților noastre locale. E la fel de adevărat însă că orașul e condus de un personaj complet izolat politic. Și care, dintr-o mândrie și o aroganță ce nu au nimic de-a face cu interesele Timișoarei, se izolează și mai mult. Al dracului să fiu dacă înțeleg… e gata să facă absolut orice compromis politic pe plan local, sare de la unii la alții cu o nonșalanță uluitoare și în același timp le dă în gură (politic vorbind) la toți (fără discriminare, inclusiv aliaților). Dar nu e capabil de absolut nimic atunci când e vorba de a reprezenta interesele orașului pe plan național. Să fie oare pentru că la București are de-a face cu șmecheri adevărați, pe care nu poate (sau nu știe) să îi aburească așa cum face cu naivii de la el de acasă? E drept că pe naivii ăștia de acasă, care conduc tot felul de partide sociale, democrate și liberale în Timiș, îi poate controla la tot felul de interese, unele mărunte, altele mai răsărite.
E vremea să înțelegem cu toții că în capitalism lucrurile sunt al naibii de aplicate, dure și cinice. Asta am vrut, asta avem. Patriotismul local de paradă, aroganța, autosuficiența, nu fac decât să te scoată din schemă.  Cel mult te pot ajuta să îi fraierești pe ăia de la tine de acasă. Atât. În rest, jocul e pe influență, relații și business. Le ai, bine. Nu le ai, pa și pusi. Marș acasă la tine unde poți urla în continuare cât de nedreptățit ești. Noi trăim aici, în Timișoara, mai mult în trecut decât în prezent. Mica Vienă … arată ca naiba dacă te uiți mai atent (sau eventual o compari cu Sibiul). Orașul florilor … eventual terenu’ de joacă a lu’ Ciupa și compania. Orașul parcurilor … aici, da, Parcul Copiilor chiar e simbolic. Și așa mai departe…
Realitatea tristă este că cei care ne conduc sunt îngrozitor de impotenți administrativ. De altfel, nici nu e de mirare câtă vreme orașul e pe mâna unora ca Junie, Cojocari, Ciupa, Miuț, Chiș, și alții. Mercedes a plecat (spun a plecat pentru că erau la un moment dat foarte hotărâți să vină, apoi au renunțat – cunoscătorii știu la ce mă refer) din cauza autorităților noastre locale, nu din cauza Bucureștiului. O fi având el multe bube-n cap, da la faza asta zice bine Anton (cunoscut și sub numele de Tăriceanu) ce zice. Lăcomia fără margini a unor foști prefecți și samsari de terenuri care se și vedeau cu zecile de milioane de euro trase de pe nemți a stat la baza deciziei acestora de a renunța. Aia cu infrastructura e gargară pentru fraieri.
Dacă mă duc puțin mai departe în istoria noastră locală, mă ia cu amețeală. Nokia s-a dus la Cluj. Mulți vor spune, păi da, că au tras Boc și trupa să fie acolo. Bravo! Ați învățat prima lecție a capitalismului. Noi de ce mama dracului nu avem lobby în țara asta, dacă suntem atât de tari și de speciali? Mai departe…  Oracle, Intel și Microsoft și-au extins investițiile în București. Centre de suport cu mii de angajați, cercetare, dezvoltare. Asta ca să trec în revistă doar giganții planetari. Ceea ce puțină lume știe este că fiecare firmă de pe lista asta, plus multe altele, au avut Timișoara între primele opțiuni. Evident însă că noi nu ne vindem orașul sau județul (a se citi nu dăm teren pe gratis), noi nu dăm facilități, noi ne pișăm pe capitală, noi suntem mari în gură și mărunți la interese. Știm doar să ne văicărim, să ne lamentăm și să ne mirăm că, la rândul lor, și alții se pișă pe noi.
Cei care se fac că ne conduc încearcă din răsputeri să întrețină iluzii și să reînvie vremuri (din păcate) de mult apuse. A cam venit vremea să ne trezim…
Va urma…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Timișoara de 5 stele ... verzi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.