Orașul pumnului în gură

Au trecut mai bine de 21 de ani de la tragicele evenimente din decembrie 1989 și libertatea pentru care niște oameni și-au dat viața pe străzile orașului nostru își arată colții. Este vorba de o libertate prost înțeleasă, dublată de șmecheria și corupția celor care se presupune că ar trebui să ne apere. Realitatea tristă și dură este că singurele lucruri pe care și le apără sunt banii, vilele și influența. Fraierii care nimeresc nevinovați în războaiele lor n-au decât să suporte. Și eventual, să-și scoată certificate medico-legale pe care oricum n-o să dea nimeni doi bani. La dracu, cine te-a pus să-ți încorzi dinții și să-ți introduci mecla pe traiectoria pumnului de interlop, pe tine, fraier de doi lei care n-ai bani nici să te piși în centrul Dubai-ului?
Cam asta a fost experiența nefericiților care s-au nimerit în vâltoarea evenimentelor în urmă cu câteva zile într-un club din Timișoara. Că interlopu’ vine și își face legea, asta e. Omu’ se simte liber și protejat, firește, de fratele polițist. Că doar de aia îi dă banu, dă-l în măsa de idiot. Că proprietarul de club se dă rechin în borcan (sau să zic bazin?) apoi se dezumflă ca guma Turbo, asta e. Dar că băiatul ăla  de la care mă aștept să facă ordine se face că plouă, asta mă irită. Subscriu la ce spun unii instigatori pe la tv. Și anume că la faze din astea ori dai cu sete (asta implică să și poți) ori dai cu sprintul. Buba e că în situații cum e cea la care mă refer, s-ar putea să nu poți face nici una, nici alta. Mai ales dacă ești un biet chelner sau (sic) un liniștit mecanic de dinți. După ce ți-ai luat-o cu vârf și îndesat (ce mama dracului ți-a trebuit club, nu puteai să stai naibii acasă să te uiți la HBO) te aștepți măcar să vezi o urmă de interes de la băiatu’ ăla care cică veghează la respectarea legii (care lege nu discutăm, că ne prinde următorul scandal discutând de cel de acum). Elegant, băiatu’ îți recomandă să te duci dracului să-ți scoți certificat medico-legal și să depui plângere dacă ai coaie. Da mai bine las-o moartă, că așa e cu băieții ăștia de cartier, sunt mai impulsivi uneori.
După care, băiatu’, cu inima împăcată se duce acasă și bagă un șpriț și-o ceafă dă porc cu prietenii. Dintre care cei mai mulți nu mai știu exact, sunt sifoane, sunt oameni ai legii, sau sunt interlopi. După vreo două sticle, ce căcat mai contează.
Din când în când, mai vine șeful cel mare de la IPJ și dă cu pumnul în masă de se cutremură slana pe ceafa dă porc. Băi, fir-ați ai dracului de bulangii, iar nu vă faceți bine că vă faceți treaba. Ia băgați vreo doi-trei dintre frații noștri la răcoare, că ne sare pulimea în cap. Da vedeți, să fie de-alea mai lejere, un card ceva, vreo târfă sau niște iarbă. Să nu dea naiba să fie vreo tentativă de omor, că vă ia mama dracului. Și dacă chiar n-avem încotro, băgăm una mai serioasă și fratele judecător o să ne înțeleagă. Uite-așa, toată lumea e mulțumită. Secția 2 e anchetată la sânge, cad capete (pe masă, evident, că e aspru vinu’ ăla). După o săptămână, pulimea uită și suntem back in business.
În țara asta, unde furtul se pedepsește invers proporțional cu valoarea furată, unde interlopu’ e frate cu polițistu’, unde judecătoru’ e emoționat până la lacrimi de pagubele suferite de căluțul tău cabrat, omul normal se simte ca un căcat. Dacă mai are și ghinionul să și-o ia in freză fără motiv, e nasol.
Știu că nu toți băieții bagă șpriț și ceafă dă porc. Știu că mulți ar vrea și ar putea să fie ceea ce ar trebui să fie. Buba e că șefii lor, cu foarte puține excepții, sunt din încrengătura fraților. Și până când cineva nu va tăia din rădăcină încrengătura asta, oameni fără vină o să și-o ia in freză în locuri fără nume. În orașu’ de 5 stele. Verzi eventual…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Timișoara de 5 stele ... verzi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.